Cresterea strutilor in ferme presupune sisteme variate care pot fi aplicate cu succes in cadrul aceleiasi ferme. Cel mai adecvat sistem poate fi ales tinand cont de factori, precum: marimea fermei, locatie, clima. Deoarece managementul este de importanta majora, crescatorul trebuie sa decida care sunt functiile pe care le pot indeplini strutii si are sunt cele ce ii revin lui (avand in vedere clocirea si cresterea puilor pana la trei luni). De la varsta de trei luni pana la sacrificare, factori precum marimea fermei si capacitatea de a furniza hrana vor capata importanta in alegerea unui anumit sistem. Nu exista un sistem standard sau tehnici de productie care sa fie similare pentru fiecare producator individual.
Drept urmare, producatorii individuali trebuie sa determine ce este adecvat pentru situatia lor particulara, precum si piata careia i se adreseaza.
Noii veniti in cresterea strutilor trebuie sa fie pregatiti a studia atat opertaiunile existente cat si cercetarile publicate pentru a pregati si perfectiona un sistem de productie eficient.
In general, procesul productiv se va concentra pe cresterea pentru carne a strutilor care au greutati cuprinse intre 100 si 110kg la varsta de 10-14 luni. O circumferinta de 110-112 cm in jurul pieptului este considerata a fi ideala. Greutatea carcasei poate ajunge la 63-65 kg si poate produce 40-43 kg de carne.
Fermierii folosesc trei sisteme de crestere a strutilor: in cuplu trio grup, colonie.
Un trio este format dintr-un mascul si doua femele-strut. O colinie este mai mare decat un cuplu si este formata din minim doi masculi si trei femele.
Fermierii folosesc in general trei metode productive de baza:
– metoda intensiva
– metoda semi-intensiva
– metoda extensiva.
Metoda intensiva
Pasarile traiesc intr-un tarc mic dotat cu hrana din exterior. In cadrul acestui sistem, ouale sunt adunate de la struti si clocite in mod artificial. Cand ouale au clocit, puii pot fi vanduti dupa a 2-a sau a 3-a zi, sau pot fi crescuti pana la varsta de trei luni. In acest caz, managementul sistemului artificial este vital. Acest lucru presupune hranirea corecta si ingrijirea puilor, tinandu-se cont de temperatura, igiena si ventilatie. Regula de aur este ca mai bine sa previi decat sa tratezi boala. Mortalitatea in cazul strutilor de trei luni crescuti intr-un mediu artificial se datoreaza adesea managementului incorect aplicat.
Daca un fermier opteaza pentru acest sistem, trebuie sa asigure amenajari speciale si timp disponibil. Daca sunt favorabile conditiile, o femela-strut poate produce pana la 60 de pui anual, prin aceasta metoda.
Numarul mare de pasari pentru imperechere solicita tratament inetnsiv, igiena stricta si vaccinare regulata. Principiile stintifice si selectia indica faptul ca ideala este combinatia de un mascul si o femela. Costurile cu hrana sunt ridicate in cazul acestei metode. Grupurile mici de struti il ajuta pe fermier sa tina o evidenta clara.
Metoda semi-intensiva
Grupurile pentru imperechere traiesc in tarcuri mai mari decat in cazul metodei intensive. O pasare dispune de aprox. 500 metri patrati de pamant si fiecare exemplar are resurse suplimentare de hrana. Ratiile complete sunt dispuse in tarc doar in timpul perioadei de imperechere. In cadrul acestui sistem, ouale perechilor de struti sunt colectate si clocite artificial. Puii din incubator sunt apoi alaturati puilor care au fost obtinuti pe cale naturala de parinti. Puii altor perechi pot fi de asemenea crescuti de catre o anumita pereche impreuna cu puii proprii. Principiul aplicat in acest caz este de a plasa intotdeauna puii tineri cu puii mai mari. Standardul este de 25 pui la o pereche.
O varianta a acestei metode consta in a pune mai mullti pui (60-80) cu perechi individuale de crestere pentru a le oferi un adapost impotriva conditiilor meteorologice nefavorabile sau in timpul noptilor reci.
Succesul acestui sistem este determinat de tipul de adapost si de management, in conditiile in care perechile de struti pentru crestere intampina dificultati in a creste un numar prea mare de pui. Tarcul mai mare are un efect pozitiv asupra conditiilor de sanatate specifice pasarilor iar costurile cu hrana sunt mai reduse decat in cazul metodei intensive.
Dezavantajul metodei rezida in posibilitatile reduse de a efectua un raport de monitorizare a activitatii.
Metoda extensiva
Metodele extensive de crestere solicita spatii intinse. Pasarile (perechi, trio sau colonii) traiesc aproape ca in salbaticie. Strutii au grija de proprii pui. Pasarile pot depune oua, pe care sa le cloceasca iar puii sa fie crescuti pana la varsta de trei luni de catre parinti. Trebuie retinut faptul ca perechiel de struti pentru crestere difera din punct de vedere genetic in ceea ce priveste abilitatea lor de a cloci si cereste puii. Aceste diferente nu sunt cunoscute initial, dar experienta si atenta supraveghere pot fi de mare insemnatate.
Este permis un numar de maxim 25 pui la o pereche de struti daca aceasta poate creste puii in orice conditii. Hrana suplimentara este furnizata in cantitati limitate doar in timpul procesului de depunere a oualor.
Costurile cu hrana sunt minime. Cu toate acestea, o pasare de 10 luni hranita prin aceasta metoda atinge o greutate de 72 kg, in timp ce aceeasi pasare hranita prin metoda intensiva cu hrana completa, are deja o greutate de 100 kg.
Metoda extensiva, cu rezultate reduse in clocire, nu se preteaza la conditiile din Europa si SUA. Aceasta metoda nu este utilizata de crescatorii europeni.